Dinamo, la primul sezon din istorie în eșalonul secund, a fost nevoită să schimbe liniile. Astfel, la club au sosit, pe rând, pe lângă fotbaliști autohtoni, și jucători străini, cu experiență în diverse campionate ale Europei. Unul dintre primii care a zis „Da” este Dani Iglesias (27 de ani). Ibericul, cu un CV ce cuprinde fotbalul din Croația, Slovacia și Spania natală a devenit, în timp, o piesă de bază în angrenajul echipei. Unul dintre cei mai buni marcatori ai lui Ovidiu Burcă, fostul „internațional” U17 al Furiei Roja a acordat un amplu interviu pentru ProSport în care a vorbit despre perioada de la începutul sezonului, problemele financiare de la club, greva de la începutul anului, dar și derby-ul cu Steaua din runda a patra a ligii secunde.
Dani, hai să vorbim despre meciul cu Oțelul, o victorie clară. Ați dominat din primul până în ultimul minut.
Jucam fotbalul pe care l-am practicat tot sezonul, dar mult mai bine în ultimele săptămâni. Ne-am crescut nivelul și, evident, jucând așa, rezultatele au venit. Sper s-o continuăm așa. Cred că este cel mai bun meci al sezonului. Am jucat bine din primul până în ultimul minut, am dominat tot meciul, defensiv sau ofensiv, practic, cel mai complet joc. Ne-am creat ocazii, am mai fi putut să marcăm.
Nu ai marcat cu Oțelul, dar ai înscris la Dej. Ești unul dintre principalii marcatori ai echipei, deși ești mijlocaș central. Care este secretul?
Niciun secret. Încerc să dau totul, să joc cât mai bine și, uite, marchez. Nu știu, e anecdotic. Dacă pot ajuta echipa cu goluri, de ce nu?
Ai 27 de ani, vii cu o experiență bogată în spate. Ai jucat în Croația, Slovacia, evident Spania. Care a fost motivația ta de a veni în România, în liga secundă?
Cea mai mare motivație a fost Dinamo București. Este un club mare, dar într-o situație dificilă, pentru prima oară în istorie în Liga 2. Toată lumea din Europa știe ce înseamnă Dinamo. Știu că are o istorie de 75 de ani, sigur, nu o cunosc pe toată, dar știu ce înseamnă în România. Este una dintre cele mai mari echipe de fotbal de aici. Când m-au sunat, știam că pot veni.
Mi-ai dovedit că știi și puțin din istoria clubului, chiar înainte de interviu mi-ai numit câteva legende de pe peretele din spatele tău, 3 din 5 (n.r. – I-a numit pe Dănciulescu, Cătălin Hîldan, Mircea Lucescu).
Da. Din moment ce sunt aici, îmi place să știu câte ceva legat de club. E obligatoriu pentru mine să știu de jucători precum Dănciulescu, Cătălin (n.r. – Hîldan). E forma de respect pe care o arăt față de ei, pentru că știu că înseamnă mult pentru club și suporteri.
Știai și că Ovidiu Burcă a jucat la Dinamo?
Da. N-am vorbit despre acea perioadă a clubului. În schimb, vorbim foarte mult despre fotbal. Vorbește foarte bine spaniolă și discutăm despre fotbal, România, cum mă simt aici. Poate vorbi cinci sau șase limbi. Cu Ghezali, de exemplu, vorbește în franceză, cu mine în spaniolă, cu Gabi Moura în portugheză, iar cu restul, română. E extraordinar!
Cum este ca antrenor?
Antrenor modern cu fotbal modern. Lucrăm mult la aspectul tactic. Sunt surprins. Din experiența mea, din antrenorii pe care i-am avut în afara Spaniei, cam toți se axau pe factorul fizic. El mi-a schimbat puțin percepția. Ne antrenăm mult tactic, tehnic, cu foarte multe pase. Cred că se mulează foarte bine pe echipă pentru că avem jucători tehnici.
Spania este cunoscută pentru Generația de Aur, pentru tiki-taka la Barcelona, pentru jocul de pase. Este stilul de joc care ți se potrivește cel mai bine și pe care l-ai găsit aici?
Da. Este fotbalul pe care-mi place să-l joc. Avem un antrenor căruia îi place să avem mingea. Nu este la fel ca atunci când ai un antrenor care se bazează pe jocul fizic, pe alergare și luptă. Pentru mine, ca spaniol, avem acest stil de joc încă de când ne apucăm de fotbal. Când joc astfel de fotbal în afara Spaniei, e perfect.
Cum vezi fotbalul românesc?
Sunt jucători tehnici, ca spaniolii, cu calitate, dar diferența este făcută de mentalitate. Atât la jucători, cât și la nivel de fotbal.
Poți numi un jucător român pe care orice spaniol îl cunoaște?
Dacă vorbim de fotbaliști retrași, clar, Hagi. A fost idolul tatăului meu.
Ești primul spaniol venit aici în acest sezon, după a sosit și Gorka Larrucea. A fost mai ușor să te acomodezi sau l-ai ajutat tu pe el?
Ne ajutam reciproc. E mult mai ușor când ai încă un jucător spaniol aici. Ai cu cine vorbi în spaniolă, a fost mai ușor pentru mine. Evident, și pentru el. Eu, fiind cu o lună înainte la Dinamo, știam cum sunt lucrurile și i-am fost de ajutor.
Este cel mai bun moment pentru această echipă?
Da. Avem omogenitate, jucam constant. Înainte aveam cam 20 de minute foarte bune pe meci, iar 20 de minute eram deconectați. Acum, însă, cred că putem juca constant din minutul 1 până în 90.
Fotbalistic vorbind, cum au fost primele etape din acest sezon?
Extrem de dificile! Când am venit, știam ce înseamnă Dinamo și că trebuie să fim pe primele locuri. Am pierdut, însă, 5 meciuri din 7 la început și a fost greu. Am continuat să tragem, am crezut în ideile antrenorului și se văd rezultatele. Nu s-a terminat sezonul, mai avem șapte finale.
Au existat și probleme financiare. Ai mai avut parte de astfel de momente înainte să vii la Dinamo?
Din păcate, da. Chiar și în Spania, cam acum cinci-șase ani. Nouă luni nu am primit salariul în Liga 3 din Spania. Acum, campionatul este puternic, dar, uite, și acolo sunt probleme. La fel și în Slovacia, sezonul trecut, cam patru luni am stat neplătit.
A fost, la începutul anului, o așa-numită „grevă” la Dinamo, în vestiar. Unii jucători au plecat. Ce s-a întâmplat?
Ne-am întors după sărbători și au existat ceva diferențe între jucători. Noi doar voiam să vorbim cu cineva, să ni se explice ce se întâmplă. În rest, n-au fost probleme. Știți ce s-a întâmplat după, antrenorul a venit, a vorbit, a zis ce a avut de zis. După cum vedeți, el este aici, nu are niciun conflict cu vreun jucător. Au luat anumite decizii, au plecat anumiți jucători, nu știu cum să formulez, dar au plecat. Toată lumea a vorbit despre grevă, dar n-a fost așa, doar diferențe între anumiți jucători. A doua zi, a treia zi ne-am antrenat normal. Puteți vedea că relația dintre jucători și antrenori e perfectă.
Te-ai gândit să pleci?
Nu. M-au mai întrebat oameni, dar, repet, nu vreau să plec. Sunt aici, sunt fericit, familia e bine, vreau să rămân.
Marțea viitoare avem Steaua – Dinamo. Ce poți să-mi spui despre acest meci?
Este un meci special, ca și cel pe care l-am jucat pe Arena Națională. E un derby. Vom juca încă un meci cu ei, dar aici este vorba de play-off. La final, luăm tot trei puncte. Noi vrem să continuăm traseul către prima ligă. Este special pentru că este un derby, știu ce înseamnă pentru suporteri să joci împotriva Stelei. Ok, Steaua, CSA, nu știu cum stau aceste lucruri.
Știi de schisma CSA – FCSB?
Da, știu de „cearta” pentru palmares, trofee, dar e treaba lor, problema lor, nu a noastră.
Putem să-l numim un derby?
Da, îl simt ca un derby. Oamenii prezintă interes pentru acest meci. În final, cei care trebuie să spună că este un derby sau nu sunt suporterii.
Ei nu au dreptul să promoveze, dar pot trage tare cu voi și să vă încurce în lupta pentru promovare. Crezi că este corect pentru celelalte competitoare din play-off?
Nu prea. Dacă n-au dreptul să promoveze, prezența lor în play-off este un nonsens. Totuși, acestea sunt regulile, Federația e la conducere, nu am ce să spun eu. Ei vor juca meciul, sunt jucători profesioniști și vor să arate că sunt mai buni ca noi în ceea ce fac. Vor încerca să ne bată, sigur, pentru că este un derby și pentru ei. Normal că vrem să-i batem. Nu ne interesează dacă pot promova sau nu. Vrem doar să jucăm împotriva lor, să-i batem și să le arătăm că suntem mai buni.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER